Monopolul rusesc pe oţel-beton scumpeşte casele cu 10.000 de euro

Grupul rus Mechel, care a ajuns să controleze 80% din piaţa românească, a dublat în câteva luni preţul la oţel-beton

Paradoxal, România exportă masiv fier vechi şi a ajuns să importe oţel-beton

Preţurile locuinţelor noi vor creş­te, în perioada imediat următoare, cu cel puţin 5 procente, datorită dublării preţului la oţelul-beton. Asta înseamnă că un apartament de 2 camere va fi mai scump cu până la 10.000 de euro. Creşterea spectaculoasă a preţului la oţel-beton, material de bază în industria construcţiilor, se explică simplu: lipsa de reacţie a guvernanţilor la evoluţia pieţii de profil, acaparată de ruşii de la Mechel. În luna martie 2008, Consiliul Con­curenţei a avizat preluarea Ductil Steel Buzău de către grupul rus Mechel, care mai patronează Combinatul de Oţeluri Speciale Târgovişte şi Combinatul Industria Sârmei Câmpia Turzii.

În plus
, Ductil Steel este proprietarul oţelăriei electrice a Combinatului Oţelul Roşu. În aceste condiţii, concurenţii Mechel au rămas doar Lamdro SA Drobeta-Turnu Severin şi Laminate SA Focşani, care, împreună, au o cotă de numai 20% din producţie.

Pe de altă parte, cele două societăţi nu au capacităţi de producţie integrate, ca Mechel, astfel încât costurile lor sunt mai ridicate decât ale societăţilor concernului rus. Prin urmare, preţul oţelului-beton de la Bucureşti este dictat de la Moscova.

Deşi au costuri reduse de producţie, ruşii, care deţin 80% din producţia de oţel-beton, au aliniat preţul acestuia la cel practicat de Turcia. Turcii dau trendul de creştere în ultimele luni, pe piaţa internaţională. Practic, dacă în octombrie 2007 oţelul-beton se vindea cu 500 de dolari tona, în aprilie a.c. s-a sărit de cota 1.000 de dolari tona, iar luna aceasta se aşteaptă chiar ca preţul să ajungă la 1.200 de dolari tona!

Oficialii Consiliului Concu­renţei susţin că situaţia este perfect legală, câtă vreme societăţile din construcţii au la dispoziţie importurile, iar preţurile practicate de Mechel nu le depăşesc semnificativ pe cele practicate pe piaţa internaţională. „Importurile au crescut de la 5-10% în 2005-2006 la 30-35% în 2007-2008. Deci alternative există”, susţine Consiliul Concurenţei.

O alternativă viabilă pentru ca pe piaţa românească să existe fier-beton ieftin ar fi stoparea exportului de fier vechi, materia primă pentru oţelul beton. Acum, când preţul fierului vechi l-a depăşit pe cel al oţelului-beton de anul trecut, ajungând la 700 de dolari tona, România continuă să exporte masiv fier vechi şi importă oţel-beton... Consiliul Concurenţei precizează că, în prezent, se desfăşoară o amplă investigaţie referitoare la piaţa fierului vechi.Adriana Eftime, director general al Patronatului Societăţilor de Construcţii din România, spune că evoluţia preţului fierului-beton este „dureroasă”: „Luând în considerare o creştere a preţului fierului-beton de 70-80%, costul final al metrului pătrat construit la o clădire

P + 4 creşte cu 3-3,2%. Procentul creşte semnificativ în cazul clădirilor mai înalte, pentru că acolo creşte şi necesarul de oţel-beton. Firmele
de construcţii care au contractat lucrări anul trecut sau chiar în urmă cu doi ani se confruntă cu mari probleme acum, din cauza acestei evoluţii a costurilor de producţie, şi ajung chiar să lucreze în pagubă”. Creşterea estimată de dna Eftime se referă la costul de producţie, fiind de aşteptat ca evoluţia costului de vânzare de către developeri să fie chiar mai spectaculoasă. Pentru comparaţie, costul de producţie al metrului pătrat construit era de 500 de euro în 2005, ajungând la 700 de euro în 2008; la vânzare, însă, metrul pătrat era în jurul valorii de 1.100 de euro în 2005 şi a depăşit 1.500 de euro încă de anul trecut.

Aşadar, suma plătită suplimentar pentru un apartament de două camere într-un bloc
nou de locuinţe ar putea creşte cu circa 10.000 de euro, ca efect al majorării preţului oţelului-beton. Deşi da­tă complet peste cap, piaţa autohtonă a oţelului-beton este dirijată actualmente de reguli stabilite în urmă cu 5 ani, când s-a gândit Strategia Naţională în Sectorul Siderurgic 2004-2008. Conform acelei strategii şi în acord cu angajamentele europene, capacitatea naţională de producţie a fost redusă de la 9 la 6 milioane de tone anual, iar ruşii de la Mechel au beneficiat de ajutoare de stat pentru combinatele de la Târgovişte şi Câmpia Turzii.