Diversiunea Voronin

Din nefericire, clasa noastra politica a cedat tentatiei de a-l minimaliza constant pe Voronin, tratandu-l ca pe un fel de caz ciudat, singular, uneori ridicol-provocator, dar oricum neimportant si nerelevant. Greseala grava si care ne costa
. Dupa ce el a ridiculizat Romania oferindu-i lui Basescu sticlele de vin pentru beciurile de protocol de la Cotroceni, Voronin a sesizat ca se poate ataca liber si pe toate fronturile.

In consecinTA, a elaborat (cu siguranta, apeland la profesionisti versati in materie) o strategie pe termen lung care vizeaza discreditarea, anularea sau contracararea influentei politicii externe romanesti. Si a credibilitatii mesajelor care pot fi transmise pe aceste canale, in sistem normal sau mai ales in caz de criza. "Minciuna!", replica ai nostri. Sigur ca da, numai ca asta nu este decat o componenta minuscula a strategiei respective. Diversiunea cu scenariu scris de profesionistii jocului
pleaca de la premisa ca mesajul Voronin trebuie sa fie mereu primul, cel mai rapid
si mai obsedant repetat, astfel incat, in contextul previzibil al unei politici mioritice traditional-domoale, sa poata fi auzit de cine trebuie si luat in seama ca atare. In acest caz, realitatea aproape ca nici nu mai conteaza si chiar ca nu mai conteaza dupa ce mesajul diversiunii s-a implantat fie si macar in mintea aliatilor drept adevar de necontestat.
Voronin joacA acum in termenii unui scenariu complex: pe de o parte, merge la aliatii traditionali sa se planga, sa obtina sprijin si certitudini pentru siguranta viitoarelor miscari pe plan intern. Astfel se face ca, la Moscova, pre­sedintele Medvedev i-a reluat fara ezitare tezele si atacul direct
la Romania atunci cand a afirmat ca "ceea ce s-a petrecut in statul nostru vecin, in Moldova, este, din pacate, un exemplu ca evenimentele pot sa evolueze absolut pe cale anticonstitu­tionala. Acele imagini pe care le-am vazut aratau ceva oribil, cand pe principalele cladiri guvernamentale, simboluri ale statului, se incerca arborarea steagurilor altui stat. Daca acesti demonstranti doreau pierderea suveranitatii statului lor sau doreau sa traiasca intr-o alta tara, sub un alt steag, atunci aceasta are alte intelesuri".
Asta dupa ce Voronin venea din Israel, unde Shimon Peres i-a acordat Ordinul "Crucea Sfantului Mormant", distinctie la care Basescu nici macar n-a fost invitat sa viseze macar, declarand "ca il primeste ca pe un prieten al tarii sale si ca pe un lider care-si respecta poporul si libertatile cetatenilor"...
Miscarea urmatoare este deja anuntata: vizita la Bruxelles. Unde birocratia europeana ii va asigura, prin grija comisarului roman de profil, traducere din moldoveneasca in limbile oficiale ale UE. Si unde, cu siguranta, va pune pe masa problema exploziva a intentiior revansarde si expansioniste ale Romaniei, cerand din nou UE sa ia masuri impotriva unui stat membru. Dar nu numai atat, caci, asa cum deja a anuntat de acasa de la Chisinau, exista scenariul dorit de romani al ruperii statului independent Moldova, aban­donarii Transnistriei si instituirii unui protectorat asupra partii restante a tarii care ar urma sa se alipeasca Romaniei in 20 de ani.
Protectorat? Adica cum, se vor intreba ingrozititi baietii de la Bruxelles, asta sa vrea Romania? Adica mersul la ONU, decizie a Consiliului de Securitate, trupe de mentinerea pacii intr-o tara doar de cateva luni integrata in Parteneriatul Estic? Pana sa se lamureasca lucrurile, diversiunea functioneaza. Ce face Romania? Ce stie mai bine. Tace.