O ţară de tâmpiţi

Să fii tâmpit nu mai e cine ştie ce scofală: e plină ţara-n lung şi-n lat, din politică, până la ultimul absolvent de şcoală. Tâmpitul, intrat de curând în modă, a estompat până şi faima prostănacului.

Mare mirare pentru unii văzând că PDL face ciocul mic după ce baronii PSD au răsturnat peste zidurile de la Turnu Măgurele oalele de noapte. Nici o replică, nici o contraînjurătură. Şi Boc, şi Videanu au preferat să se şteargă cu manşetele pe frunte. De unde atâta cumpătare şi menajamente? Explicaţia oficială e simplă şi populistă: pentru liniştea şi echilibrul politic ale ţării în plină criză. Explicaţia logică este şi ea la îndemână: PDL nu vrea să dea ocazia PSD să se victimizeze în cazul unui contraatac furibund şi, cu atât mai puţin, să le furnizeze pretextul căutat de Geoană pentru o ieşire de la guvernare avantajoasă înainte de prezidenţiale.

Dincolo de aceste două explicaţii, mai există şi o justificare care vine direct din viaţă: nimeni nu mai are nici o jenă, indiferent ce jigniri sau acuze ar formula cineva.

Păi de ce s-ar mai deranja Berceanu când îl face Dragnea tâmpit de-a dreptul? Sau de ce s-ar mai revolta Videanu când Geoană i-a descoperit tubul prin care suge bani
în loc de aer? Ori pe Pogea mai crede cineva că îl ating vorbele de cocalar de litoral ale lui Mazăre? Ar însemna să li se urce sângele în cap şi ori de câte ori îi ies lui Traian Băsescu toate vorbele otrăvite şi hăhăielile mârlăneşti - spuse în direct
, nu la şedinţe închise de partid - despre aliaţii politici, despre presă sau despre politică în general. Sau aţi auzit pe cineva din PDL revoltat - măcar aşa, pentru autoprotecţie intelectuală - când şeful statului, fost elev mediocru, s-a arătat convins că şcoala românească produce exclusiv tâmpiţi? Dispreţul faţă de orice valoare nu mai miră pe nimeni, câtă vreme de la cel mai înalt nivel vin continuu exemple penibile de judecăţi răsturnate.

Vă amintiţi, de pildă, stupida bârfă de la Atena a lui Traian Băsescu în legătură cu fuga de salamul cu soia a lui Emil Hurezeanu în zisul refugiu călduţ de la Europa Liberă. Dacă cineva care are încă ceaţa Anvers-ului trasă peste relaţia sa cu Securitatea poate să ţâţâie ironic din buze vorbind despre disidenţa românească, mai există oare vreo urmă de reper etic? Sau, păstrând exemplul pe perechi, dacă Traian Băsescu, cel care recunoaşte că orice altă lectură în afară de rapoartele serviciilor
secrete îl oboseşte, pune la îndoială inteligenţa, da, aţi citit bine, inteligenţa lui Emil Hurezeanu, atunci e clar că Paleologu de la Cultură are tot dreptul să vadă boi la conducerea unor state mari şi mijlocii. În ţara în care Elena Băsescu se declară intelectual, iar Vanghelie sapă cu goagălul mic de infanterie în căutarea lui domnu’ Herodot a fi tâmpit devine o virtute. Alegerile prezidenţiale le va câştiga, detaşat, cine va avea îndrăzneala să preia ca slogan electoral vorbele lui Postelnicu, chemând la vot colegii cu IQ mic-mic: „Sunt un dobitoc! Votaţi tradiţia!“