Cum a devenit Patriarhul rapidist

Reactivarea a trei episcopii a Mitropoliei Basarabiei, care au funcţionat până în 1944 şi n-au fost niciodată desfiinţate, a iscat aşa cum era de aşteptat o reacţie dură a Patriarhiei Ruse.

Dar şi a unor biserici mai mici, legate ombilical de Moscova. Mai neaşteptate au fost însă comentariile din ţară, care în majoritatea lor s-au mulţumit să noteze: „Patriarhul ne-a pus ruşii în cap“, „Ce ne trebuie nouă episcopii în Basarabia?“ şi alte agramatisme de acelaşi tip. De fapt, după 13 invazii ruşeşti, este normal ca românii să nutrească o rusofobie accentuată, dar şi o teamă devenită ancestrală în faţa Kremlinului.

Alexandru Racu, doctorand în ştiinţe politice în Ottawa, Canada, s-a încumetat să comenteze această problemă. După câteva rânduri măgulitoare, pe drept cuvânt, la adresa ortodoxiei ruseşti, prevăzător, viitorul politolog ne atrage atenţia că e bine „să fim lucizi când ne raportăm la ruşi“. Dincolo de câteva afirmaţii jenante, Racu găseşte soluţia problemei în acordarea autocefaliei Mitropoliei Basarabiei, prin retragerea atât a Bisericii Române, cât şi a celei Ruse din Basarabia! Soluţia este utopică, autorul făcând grave confuzii canonice între autonomie şi autocefalie. Autocefalia este acordată de Patriarhia Ecumenică, printr-un tomus, dar aprobată de toate Bisericile locale. Până în prezent, autocefalia fiind confundată cu etnicitatea, Constantinopolul n-a recunoscut nicio Biserică locală transetnică sau multinaţională. Soluţia în Basarabia este coexistenţa paşnică a celor două jurisdicţii ortodoxe, aşa cum se întâmplă şi în diaspora ortodoxă.

Un articol pertinent a avut Radu Preda în revista „22“: „O ţară şi două Biserici. Chestiunea „teritoriului canonic“ în criza moldoromână“. Cu toate acestea, teologul scapă un „porumbel“: „Gestul ierarhilor de la Bucureşti a fost neaşteptat, adică nu a fost pregătit prin anunţarea celorlalte Biserici locale“. Nici nu era nevoie, pentru că Mitropolia Basarabiei este autonomă şi parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române. Or, pentru înfiinţarea de episcopii pe propriul teritoriu canonic nu este nevoie de anunţarea/consultarea Bisericilor surori. E ca şi cum Patriarhia ar trebui să înştiinţeze Ierusalimul, Antiohia etc. că va înfiinţa eparhie la Slatina sau Zalău!

Problema Mitropoliei Basarabiei a scos la iveală drama unor naţionalişti români. Dacă Patriarhul Teoctist a fost lăudat pentru reînfiinţarea în 1992 a eparhiei româneşti dincolo de Prut, astăzi Patriarhul Daniel este criticat pentru acelaşi lucru, pentru că - vezi Doamne - deranjează Pravoslavnica Maică Rusia. Degringolada ideologic-eclesială a dus la situaţii tragicomice. Sunt veneraţi sfinţi canonizaţi de ruşii din exil în detrimentul celor români, se caută mii de hachiţe pentru a-şi demonstra atitudinea schismatică, de neascultare. Noii
„zeloţi“, aşa-zişii apărători ai ortodoxiei pure, au ajuns în situaţia penibilă de a combate Biserica Română cu ajutorul duşmanilor noştri naturali. Aliaţi cu Rusia, pentru a „salva Biserica“! Patriarhul a ajuns în postura unui rapidist. Este singur împotriva tuturor.