PSD-ul lui Năstase a învins PSD-ul lui Geoană

Lui Adrian Năstase nu i-au murit lăudătorii. Doar au stat în subteran în ultimii ani. Ieri, după ce s-a anunţat rezultatul votului la Consiliul Naţional (418 pentru Năstase, 202 pentru Dan Mircea Popescu), au ieşit cu zecile, ca ciupercile după ploaie, să-l îmbrăţişeze, să-l sărute şi să-i spună că au fost alături de el în tot acest timp cât a făcut tuşa în partid. Sala a scandat, ca în urmă cu trei ani, „Năs-ta-se, Năs-ta-se”, iar Mircea Geoană s-a pliat de voie, de nevoie entuziasmului general, îmbrăţişându-l pe cel victorios. „Fraţilor, suntem în bună rânduială”, i-a asigurat Geoană, de pe scenă, pe colegii săi din sală, încercând să-şi scuture de pe umeri eşecul usturător pe care l-a înregistrat odată cu revenirea tandemului Iliescu-Năstase la conducerea partidului.

De altfel, la şedinţa de ieri, Ion Iliescu a luat în văzul tuturor frâiele partidului în mână. L-a readus pe Năstase la masa
deciziilor, susţinându-i candidatura şi mobilizând voturi în favoarea acestuia. A îngropat moţiunea de cenzură pe care Mircea Geoană avea de gând să o anunţe. Şi a decis că, de azi, din conducerea centrală vor face parte Dan Mircea Popescu şi Alexandru Athanasiu, cu rang de vicepreşedinte. În faţa elanului lui Ion Iliescu, nimeni n-a mai stat să comenteze evidenta încălcare de statut. Altădată Biblia lui Ion Iliescu, statutul spune că funcţiile respective sunt alese numai în cadrul unui congres.

Învingătorul Năstase a anunţat că va opera „o departajare clară a atribuţiilor în partid” şi a promis că nu se va răzbuna pe cei care, acum doi ani, l-au decapitat în celebra noapte a cuţitelor lungi de la Hotel Confort. Consiliul Naţional a fost şi un bun prilej pentru ca pesediştii să se întreacă în discursuri „memorabile”.

Năstase pofteşte la pepenele de la Cotroceni

Luaţi împreună, cei doi candidaţi la şefia CN, Adrian Năstase şi Dan Mircea Popescu, au ţinut un discurs gonflabil. Năstase a umflat vorbele şi logica până la rupere, glosând pe marginea expresiei „Frica păzeşte pepenii”. A forţat logica, dar a obţinut aplauze la scenă deschisă. „Traian Băsescu guvernează prin frică. Nu este un mare om politic. Dacă este adevărat că frica păzeşte pepenii, înseamnă că Traian Băsescu este cel mai mare pepene din România de azi (...) Să deconectăm pepenele cel mare de la vrej”. Năstase a promis că, de se va întoarce, nu se va răzbuna, nu va bloca modernizarea partidului şi nu se va ascunde de DNA, ci va câştiga alegerile.

În partea sa de discurs, Dan Mircea Popescu a dezumflat sala: a părut foarte nemulţumit că trebuie să iasă „în lumina reflectoarelor”, după atâţia ani în care a stat „modest, fără zgomot”, în banca lui. Luarea de cuvânt a părut să-l obosească peste măsură, drept care a şi încheiat-o repede, nu înainte de a medita asupra vieţii în general şi a vieţii de partid în special: „În viaţă sunt multe alegeri de făcut. În partid, nu se poate fără să alegi. A fi liber înseamnă a alege”.

Geoană s-a dat peste cap să distreze sala

Şi discursul lui Mircea Geoană a fost moartea pasiunii. S-a străduit să atace puterea cu glume nereuşite, care n-au amuzat pe nimeni. Momentul cel mai jenant a fost ceea ce Geoană gândea că va fi punctul culminant al speech-ului. „Ştiţi care e singura lege care funcţionează în România? Legea gravitaţiei. Şi asta este o monedă de un leu. Iată cum o ia leul la vale”. Şi Geoană a scos din buzunar o hârtie de 1 RON căreia i-a dat drumul dintre degete. „Aia nu-i o monedă, aia e o bancnotă”, au vociferat câţiva. Nimeni n-a râs, nimeni n-a aplaudat.

Mircea Geoană a perseverat în încercarea de a distra sala şi, în final, a reuşit, cu un soi de umor involuntar. A spus că ştie că a făcut şi el „multe greşeli” de când e şeful pesediştilor, ieşind deseori „şifonat”, dar asta numai din cauza personalităţii sale de „bun creştin”, „perseverente” şi „iubitoare de unitate”. Dacă vor strânge rândurile şi vor câştiga alegerile, pesediştii vor avea din partea lui Mircea Geoană un tratament
de lux: „Ne închidem într-o cameră şi tranşăm lucrurile între noi, ca-ntre bărbaţi şi femei, până iese fumul alb”.

Geoană a fost mai inspirat, câteva ore mai târziu, când i-a dat o replică unui Ion Iliescu nervos că i se pun etichete de către „unii tineri” din partid, cum a fost, de pildă, atunci când Vasile Dâncu l-a făcut „produs expirat”. „Nu există campion mai mare decât dl. preşedinte la pus etichete”, a intervenit Geoană. Aici sala a râs pe bune. Iliescu s-a apărat: „Depinde de context
şi de nuanţe”. Geoană nu s-a mulţumit cu succesul de mai devreme şi a stricat tot efectul cu o poantă care a bulversat iar sala: „E ca în bancul cu sexul
– depinde în ce parte te afli”.

Lui Mitrea îi e foame

Din noua sa calitate de şef al campaniei
electorale a PSD, Miron Mitrea a încercat un discurs mobilizator: „Ne-am cam îmburghezit. Nu ne mai e aşa de foame. Nu ne mai e foame de luptă politică”. Foamea a fost, de altfel, laitmotivul discursului lui Mitrea, care le-a promis în final colegilor săi că, dacă se vor bate în alegeri „ca nişte flămânzi”, vor câştiga.

Iliescu se ambiţionează să rămână treaz

Iliescu a început prost şi a terminat bine. A luat-o de la ’89 şi mulţi au plecat plictisiţi din sală. Pe final, ajungând „la cestiune”, s-a animat şi, la un moment dat, chiar a dat enervat cu mâna într-un microfon. Era momentul în care se războia de la distanţă cu Mircea Geoană, care spusese odată că „PSD s-a reformat cu excepţia lui Ion Iliescu”. „Fraţilor, eu sunt mai bătrân decât mulţi de aici. Dar natura m-a înzestrat cu nişte virtuţi care mă menţin încă treaz. Mintea nu mi-e tulbure (...) Pe mine m-a deranjat când preşedintele partidului a spus că PSD s-a reformat cu excepţia lui Ion Iliescu”. Discursul preşedintelui de onoare i-a mai vizat pe „tinerii noştri cu mentalitate primitivă”, care le aduc „jigniri” bătrânilor din partid, animaţi de „spirit de gaşcă” şi „cu mentalitate de slugoi”. Iliescu n-a dat nume.

Scena moţiunii. Domnişoara şi baronii

Mircea Geoană n-a reuşit să-i convingă pe şefii organizaţiilor locale PSD să susţină la Consiliu mult anunţata moţiune de cenzură. Un adversar al moţiunii, Ion Iliescu a luat iniţiativa şi le-a propus delegaţilor să voteze ca partidul să-şi ia o perioadă „de reflecţie”, de două-trei săptămâni, în care să întoarcă pe toate feţele costurile şi beneficiile unui astfel de gest politic. A fost practic semnalul că moţiunea visată de Geoană a fost îngropată. Geoană nu a protestat. Ştia care ar fi fost reacţia sălii.

Mai mulţi lideri locali ne-au declarat că, în cursul zilei de joi, au fost sunaţi de „o domnişoară”, care s-a recomandat ca fiind „de la cabinetul d-lui Mircea Geoană” şi care le-a pus un set de întrebări, printre care şi dacă susţin moţiunea de cenzură. Probabil că Geoană a aflat că, în PSD, curentul antimoţiune este semnificativ, de vreme ce ieri nici măcar n-a mai supus la vot acest subiect. În rezoluţia votată de delegaţi n-a existat o întrebare specifică referitoare la oportunitatea depunerii unei moţiuni.

Geoană a preferat să supună votului o formulă de text ambiguă, care nu-l angajează practic la nimic. Astfel, în documentul pesedist se spune că CN „mandatează conducerea şi grupurile parlamentare pentru utilizarea tuturor instrumentelor democratice în vederea ieşirii din blocajul politic şi organizarea unor alegeri anticipate care să redea românilor un guvern în stare să conducă şi să găsească soluţii la problemele cetăţenilor”.